Looking for a place to fit in

doremiau:

Stork & nest on a roof in Sibiu, Romania (June 2011)

Nu-mi vine sa cred!Stiu unde e!Vara trecuta am incercat s-o fotografiez….

Sonata Kreutzer,Pink Floyd The Wall,One Flew Over A Cuckoo’s Nest+Welcome Home(Sanitarium)

Nu stiu daca as putea acuza pe cineva … dar, de curand am observat ca mi s-au “trezit” gandurile.Pot sa-mi simt capul febril.Acum cand stau si privesc aiurea , nu mai am aceeasi goliciune in interior.Am inceput sa-mi explic unele simtaminte care inainte nu puteau lua forma unor cuvinte.

E.g. Mai demult am fost intrebati ce nu ne place.Un coleg a raspuns ca-i displace singuratatea ,caci se plictiseste astfel.Eu eram contrariata:nu ma deranja solitudinea, o consideram drept o metoda de a te cunoste , de a petrece putin timp cu tine insuti. Si acum , am explicatia starii avute( am reusit sa pun  niste idei cap la cap ):toti oamenii sunt singuri .Diferenta consta in faptul ca unii accepta acest lucru ,in timp ce ceilalti se inconjoara de alte persoana pentru ca le e frica de propiul eu.

It’s good to be finally sober! Vreau sa vad spre ce voi indrumata acum.Imaginea cetoasa a fost stearsa.

Aiurea

Stau si ma gandesc uneori :”…oare nu sunt  prea melancolica dupa ceva ce n-am trait?…”.Asta pare preocuparea mea ,mai nou.Imi imaginezi perioade/timpuri/locuri imi care mi-ar placea sa fiu ,cu persoane care nu seamana deloc cu vreun cunoscut/prieten , iar eu sunt tot ceea ce nu sunt…Si chiar imi place aceasta alternativa , o gasesc mai acceptabila.Nu stiu, nu m-as supara de ma vei numi visatoare.Dar oare as alege sa-mi petrec restul vietii intr-o iluzie ?…O amagire de acest fel m-ar face sa ma simt mai …implinita?

Orasean in exil

Niciodata nu mi-a placut sa merg singura pe strada.Pur si simplu stii ca trebuie sa te refugiezi in tine.Trebuie sa porti un dialog interior , sa reflectezi , sa te simti singur…(?) Vederea unor fatade de case modificate de timp si ignoranta iti induce idee de parasire .Nu neaparat lipsa insotitorul ci,lipsa  unui zgomot uman/instrumental care sa-ti sugereze ideea de apropiere ma descurajeaza inca de la inceput.Sa traiesti printre ruinele unei societati boieresti lasata prada aculturismului ma determina sa ma refugiez intre cei patru pereti ai casei , stiind ca aici vei trai in iluzia virtuala pe care ti-ai creat-o.Fiind o iluzie (desi, fragila asemenea unui castel de pulbere) o contruiesti pe baza cartilor, imaginandu-ti scenariile pe care le-ai vrea reale.Astfel ,am ajuns un pic interiorizata iar, lipsa oricarei aptitudini de a deschide si intretine o conversatie ( de buna voie) m-a privat , se pare , de eticheta pe care oamenii o pun:”sociabil” . Neposedand astfel de insusiri am sfarsit prin a fi caracterizata drept un om care nu suporta compania…Haios cum ceilalti considera neimpartirea unor “casualties” un afront indreptat spre persoana lor .In fine…gandeste o persoana care vazand ultimele ganduri isi da seama ca are ceva frustari care se vor exteriorizate…Oh, fuck…